Suntem un popor harnic, dar cu o minte îngustă, ne plângem că avem oameni invidioşi şi zgârciţi, dar tot noi suntem în goana după bogăţie şi faimă…
Cine se face vinovat?
Şi dacă tot suferim de sărăcie, să le mulţumim demnitarilor noştri cu un Cadou de Crăciun…căci avem un suflet mare, iar sărbătorile de iarnă…vin să ne scoată în vileag trăsăturile noastre de samariteni.
Au luat cu hapca de la stat şi le merge gura ca o melniţă de-ai zice că le lipseşte o doagă, iar noi stăm cu mîinile încrucişate şi aşteptăm…că poate o veni cineva şi-a descurca iţele.
N-ar fi rău să fie bine, gândim noi…
Cică vrem în Europa cu toată nepăsarea, dobitocia şi complexele noastre. Ne-a luat un veac să scăpăm de Zidul Kremlinului, acum vrem să mărşăluim în paşi moderni. Ne-a căzut albastrul cerului în cap: pretindem că citim o duzină de cărţi, pretindem că mergem la teatru, pretindem că ştim ce e frumosul…pe cine minţim noi, dragii mei?
N-ar fi rău să fie bine, gândim noi…
Am scăpat de cenzură, că doar suntem oameni intelectuali şi nu nişte papă-lapte, avem nevoie să ne impunem opinia în societate, dar fac o plecăciune: spune ce te macină, dar mai întâi macină ce spui, că ne arată Europa cu degetul.
Nu suntem oameni de rând, suntem descendenţi de-a lui Traian, dom’le, de-a lui Decebal, dar vede Domnul că până acum nu avem relaţii bune cu fraţii noştri, avem hotar la Prut şi ne mănâncă câinii de trecem fără viză.
N-ar fi rău să fie bine, gândim noi…
Nu mare mi-ar fi mirarea s-ajungă un boschetar în fruntea statului, iar cei de sus, în locul boschetarului, doar Moldova e ţara posibilităţilor!
Ni se luptă principiile cu statul de bunăstare şi pierdem tovarăşi! O dragoste neroadă pentru faimă, case şi maşini luxoase.
Dar mai ţine-ţi steagul în mână…poate vă treziţi din visul acesta plin de mucegai!
N-ar fi rău să fie bine, gândim noi…
De ne-ar vedea Ştefan cel Mare, cred că s-ar răsuci în mormânt…
